Copilăria noastră în mâinile lor!
Sumar
Sursă foto inițială: Facebook.com, autor necunoscut.
1. Introducere
Luptăm pentru adevăr! Susținem Fundația Casa Ioana! Susținem adevărul!
Sloganul de mai sus este folosit de multe persoane vizate de cazul anchetat de autoritățile penale ai unor angajați ai Fundației Casa Ioana. Noi, cei care am trecut prin abuzurile Fundației Casa Ioana și care semnăm acest material, susținem adevărul care include și experiențele noastre, ale celor pe care Casa Ioana ar fi trebuit să îi protejeze. Adevărul exclus din declarațiile Casei Ioana, dar pe care noi l-am trăit, include: violul, abuzul sexual, folosirea copiilor în folosul propriu, pedepsirea prin asfixiere, șantajul cu alungarea din centru și nu numai.
Noi, semnatarii, suntem recunoscători tuturor persoanelor care au contribuit material și moral la dezvoltarea noastră ca adulți. Ne bucurăm și suntem recunoscatori pentru toate lucrurile bune care ni s-au întâmplat, pentru excursiile făcute în țară, dar și în afara acesteia, pentru modul în care unele persoane ne-au ajutat cu o vorbă bună și cu care am devenit prieteni pe viață. Apreciem efortul pe care mulți l-ați făcut pentru a fi crescuți, știm că uneori a însemnat sacrificiu personal și cei care au făcut-o cu toată inima și cu bunătate, vă păstrăm în amintirea noastră și sunteți parte din cine suntem astăzi.
Nu suntem un grup de persoane răzvrătite și ne asumăm informațiile pe care le publicăm, înțelegând pe deplin efectul pe care aceste informații îl vor avea. De aceea, am oferit organelor de cercetare penală mărturii voluntare care prezintă extins ceea ce urmează să vă prezentăm.
Ne dorim ca autoritățile să fie lăsate să-și facă treaba fără presiuni. Problemele identificate de acestea sunt de natură penală și nu au caracter religios.
Orice persoană care a copilărit sau lucrat la Casa Ioana și dorește să depună plângere sau să-și spună povestea nu ar trebui să fie influențată sau intimidată să nu facă acest lucru. Ne opunem cu vehemență utilizării elementelor cu caracter religios în restrângerea liberei exprimări. Suntem împotriva oricărei încercări de a folosi religia pentru a scuza și ascunde abuzuri de natură fizică, psihică și sexuală.
Nu este prima dată când se încearcă să se vorbească public despre experiența copilăriei noastre. Au fost mai mulți copii care au plecat sau au fost forțați să plece din Fundație atunci când au discutat cu alte persoane din afara Casei Ioana despre experiența lor. De asemenea, au fost persoane care au fugit și nu au dorit să se mai întoarcă din cauza modului în care le erau "vânate" greșelile pentru a fi pedepsiți.
Mulți din cei care au scris mesaje de susținere pentru "Adevărul de la Casa Ioana" nu au trăit acolo, au avut contact parțial cu aceștia, i-au cunoscut prin intermediul diferitelor organizații sau prin sprijinul acordat de fundație. Mulți dintre voi ați văzut doar o parte din realitatea copilăriei la Casa Ioana. Considerăm că ați identificat greșit victima anchetei penale: victimele sunt copiii din toate generațiile de până acum.
Ceva ce ar trebui sa ne întrebăm fiecare dintre noi atunci când se deschide o anchetă penală este: "Dar dacă autoritățile au dreptate, chiar și parțial?” Noi am făcut acest exercițiu și de aceea considerăm că în momentul de față trebuie să prezentăm faptele și nu păreri personale. Nu mai putem rămâne indiferenți deoarece multe dintre lucrurile publicate în presă sunt adevărate. Experiența copilăriei noastre la Casa Ioana stă mărturie.
În urma semnalării din partea copiilor din această generație, considerăm că este de datoria noastră să vă spunem public partea noastră de adevăr. Pentru că adevărul nu înseamnă doar laude, ci înseamnă și lucruri deranjante, inconfortabile și uneori greu de citit. Adevărul este o sabie care nu ține cont de nimic: nici de religie, nici de apartenență socială, nu face diferența între bine sau rău. Adevărul este neutru, nu ține cu Casa Ioana și nici nu este împotriva ei. Adevărul „eliberează” și este cu atât mai important de spus în momentele în care acesta poate aduce dreptate. Și noi, cei care contribuim la acest material, la rândul nostru, am luat decizia să semnalăm partea noastră de adevăr, să facem dreptate față de efortul copiilor din această generație și să ne “eliberăm”. În cele ce urmează, vom descrie pe scurt, fără a da nume complete, o serie evenimente care au o însemnătate majoră pentru noi pentru că ne-au traumatizat foarte puternic și au fost un atentat la buna noastră dezvoltare. Cu atât mai grav cu cât majoritatea dintre noi veneam cu o serie de traume majore din familii înainte de a ajunge la Casa Ioana.
Casa Ioana ar fi trebui să reprezinte un spațiu în care să fim ajutați să ne vindecăm traumele, să fim protejați și ajutați să pornim în viața de adult. Din păcate s-a întâmplat opusul. Iar majoritatea dintre cei care am copilărit acolo am dezvoltat alte traume care, în multe cazuri, au fost mai complexe decât cele din cadrul familiilor din care veneam.
Regretăm faptul că persoanele adulte angajate sau care au colaborat cu Casa Ioana și știau de aceste fapte, au luat decizia să nu intervină și să spună adevărul despre ce se întâmpla în cadrul Fundației, dintr-o convingere religioasă sau pentru a beneficia de ajutorul oferit de administrator/director. Noi vă considerăm complici la aceste fapte și așteptăm rezultatele anchetei penale. Fiecare din cei care știați și nu interveniți, purtați o responsabilitate față de suferințele și traumele tuturor copiilor care au crescut până în prezent la Casa Ioana.
2. Abuz de putere prin intermediul pedepselor fizice și psihice.
Poate mulți dintre cei care citiți aceste rânduri aveți experiențe asemănătoare și poate aplicați o judecată de valoare asupra noastră. Ne pare rău. Pentru mulți dintre noi aceste lucruri ne-au afectat mult. Ne doare să spunem acest lucru, dar unii dintre noi au coșmaruri, chiar și după 20 de ani, cu pedepsele fizice primite și cu modul în care am fost tratați. Nu pentru toți a fost la fel și nu toți am reușit să trecem peste aceste traume și să ne vindecăm. Pentru mulți, momentul în care am văzut cazul în mass-media ne-a reactivat traume și amintiri pe care le-am fi dorit uitate.
Uneori o parte dintre pedepsele date, cu precădere până la finalizarea clasei a 8-a, erau și de natură fizică. Vă putem spune că uneori nu mai suportam să fim pedepsiți, ne-a afectată dezvoltarea noastră, ne-a fost indusă ideea că dacă suntem pedepsiți suntem niște copii răi și vom deveni oameni răi. Nu am știut ce înseamnă să fim ocrotiți cu adevărat, am plecat din familii pentru a avea nu doar o situație materială mai bună, ci și să ne putem vindeca de traume și să trăim într-un mediu în care să ne dezvoltăm armonios. Am fost de foarte multe ori umiliți și ținuți în teroarea de a fi trimiși acasă.
O considerăm că A.D. a fost cel mai mare promotor al pedepselor și care se folosea de relația cu C.D. pentru a face pedepsele de multe ori insuportabile. Orice pedeapsă dată de aceasta era literă de lege.
A.D. era persoana care crea reguli pentru pedepse. Aceasta s-a folosit de autoritatea pe care o avea pentru a crea un “regim” în care ne pâram între noi și să vorbim de rău ceilalți angajați doar să fim plăcuți ei. Acest comportament îl considerăm deplorabil și ne este rușine de ce am făcut ca să-i facem pe plac acesteia. De multe ori se folosea de dublă măsură pentru a ne diferenția între cei care îi sunt pe plac și cei care nu, sau între noi și copiii acesteia. Mulți dintre noi o considerăm pe A.D. răul cel mai mare de la Casa Ioana.
"Am multe amintiri frumoase de la Casa Ioana, ca majoritatea dintre noi. Dar din păcate am și amintiri neplăcute, cu pedepse fizice și psihice care încă-mi dau coșmaruri noaptea. O amintire puternică este când mergeam pe strada către Casa Ioana înainte de renovare, începeam să tremur și nu doream să mă întorc la pedepsele și umilințele la care eram supus. Am făcut terapie și iau medicamente pentru anxietate severă pentru că acele traume nu s-au vindecat complet. C.D. și A.D. au fost niște monștri în multe situații.
Când eram copil, am ajuns să fiu dependent de niște pastile care dădeau stare de somnolență întrucât simțeam nevoia de a adormi rapid și să nu-mi amintesc de anumite pedepse primite."
Pentru a putea explica mai bine ce am scris mai sus, vă prezentăm câteva exemple de pedepse date. Aceste pedepse erau folosite în mod frecvent și nu erau o excepție pentru a ne corecta un anumit timp de comportament.
- Ridicat la înălțime și dat drumul violent jos. Dintre cei care semnăm acest material, 3 persoane am primit această pedeapsă de câteva ori; în câteva rânduri a trebuit să fim stropiți cu apă să ne revenim după ce rămâneam fără aer.
Această pedeapsă a fost aplicată cu precădere de administratorul/directorul fundației - C.D. - Statul în genunchi cu mâinile sus. Era dată pe diverse perioade în funcție de "gravitatea" faptei, uneori puteau fi 15 minute, 30 sau chiar 1 oră sau mai mult. În unele cazuri copiii au fost ținuți pe grăunțe, de cele mai multe ori se stătea pe gresie, parchet sau mochetă - dacă aveau "noroc". Uneori această pedeapsă includea și apostrofarea din partea angajaților care ne umileau de față cu ceilalți copii. Pedeapsa se desfășura într-un loc de maximă vizibilitate pentru ceilalți copii.
Această pedeapsă a fost aplicată de majoritatea persoanelor angajate. - Pentru note mici eram pedepsiți astfel: nota 4 o săptămână închiși în cameră, nota 3 două săptămâni și așa mai departe.
Pedeapsa în cameră însemna că nu aveam acces la jucării, la TV, la activități recreative în afara camerei și doar ieșitul pentru masă, efectuarea temelor, mersul la școală și biserică. Uneori această pedeapsă a fost dată și pentru 1-2 luni.
Această pedeapsă a fost aplicată automat, nu necesita ca cineva să ne spună să facem acest lucru, ci știam că dacă avem nota în carnet trebuie să ne conformăm. - Lovitul cu varga/rigla la palme sau la fund. În funcție de "gravitatea" faptei puteau fi 5, 10, 15 sau 20 de lovituri.
Această pedeapsă a fost aplicată de mai multe persoane angajate, cu precădere C.D. - Palme peste ceafă sau față, tras de păr sau urechi în mod violent.
Această pedeapsă a fost aplicată de mai multe persoane angajate. Administratorul/directorul fundației - C.D. - și-a dat acordul pentru ca un diriginte să folosească metode fizice de coerciție. Ca urmare am fost pedepsiți fizic, în special palme peste față, ceafă și lovirea cu rigla peste palme, și la școală de foarte multe ori în decursul gimnaziului. - Am fost martori atunci când unii dintre copii au fost pedepsiți și umiliți ani întregi din cauză că "udau" patul. În nenumărate dăți pedeapsa dată era să îi pună cu nasul în cearșaful ud. De cele mai multe ori acest lucru era făcut de față cu alți copii și erau denigrați cu diverse cuvinte jignitoare precum: "ești un porc pișărcos, țigancă pișărcoasă".
Această pedeapsă a fost aplicată de mai mulți angajați, cu precădere A.D. - Am fost martori când unul dintre copii cu problema expusă mai sus a fost închis cu orele în subsol ca pedeapsă.
Această pedeapsă a fost aplicată cu precădere de A.D. și C.D. - Un copil a fost pedepsit de către D.H. să stea în genunchi la subsol, dar aceasta a uitat de el și a stat la subsol de la prânz până la cină.
- O altă „pedeapsă” era amenințarea cu trimisul acasă, la familia noastră.
Această pedeapsă, pentru majoritatea dintre noi, a fost simțită și trăită ca o teroare tăcută. Existau perioade mari în care nu se mai menționa acest lucru pentru că nu era nevoie, ne conformam la diverse lucruri pe care nu le-am fi dorit să le facem din simplu fapt că aveam frica de a fi trimiși acasă.
Menționăm că mulți dintre noi am dezvoltat traume profunde de abandon în contextul familiilor din care provenim, iar faptul că la Casa Ioana exista riscul să fim trimiși înapoi, a constituit baza unei alte traume mult mai profunde. Pentru noi cei care erau angajați să aibă grijă de noi au creat un adevărat “mijloc de tortură psihică”. În unele cazuri copii au fost trimiși forțat acasă pe perioada vacanțelor ca pedeapsă.
Această pedeapsă a fost aplicată cu precădere de A.D. și C.D., cei care aveau o autoritate supremă asupra viitorului nostru. - “Silent treatment” – această pedeapsă era folosită cu precădere de A.D și C.D.
A fost cazul în care unui copil C.D. nu i s-a vorbit aproximativ 1 an, fără ca acesta să fie ajutat la diferite lucruri la școala sau alte elemente care țin de buna dezvoltarea a copilului. Același C.D, a folosit aceeași pedeapsă pentru aproximativ 8 luni într-o altă situație pentru care nici în ziua de astăzi nu știm motivul. - Efectuarea tuturor treburilor casnice ca pedeapsă. Treburile casnice implicau: să ștergem toate vasele, să spălăm aragazul, chiuvetele și a spațiilor de gătit, măturat hol, bucătărie și sală de mese, dat cu mopul peste tot. Aceste sarcini zilnice erau de obicei făcute de 4-5 copii. Finalizarea unei astfel de pedepse era de 45-90+ de minute în funcție de masa servită. Pedeapsa putea fi pe o zi sau chiar și o săptămână. Această pedeapsă a fost aplicată de majoritatea persoanelor angajate.
- Am fost martori la situația în care un membru al bisericii baptiste, care făcea studiu biblic la Casa Ioana, a lovit în mod violent un copil care îi răspunsese "impertinent". Ca urmare studiul biblic la Casa Ioana cu acesta a fost oprit, dar cazul nu a fost tratat decât în interiorul bisericii.
- O situație care poate fi privită ca o pedeapsă a fost înscrierea la un liceu din alt oraș a unui copil care era considerat a fi “problemă”. Administratorul/directorul fundației - C.D, a trecut prima opțiune un liceu din Dorohoi, chiar dacă copilul nu-și dorea acest lucru. La momentul afișării listei, copilul a fost repartizat la Dorohoi și acesta, împreuna cu un membru al familiei, a reușit transferul la un liceu din Botoșani. Din această cauză administratorul/directorul fundației l-a forțat pe acesta să plece "voluntar" de la Casa Ioana. Neavând instrumente de a lupta cu nedreptatea aceasta, copilul a fost preluat de către un membru din familie.
Un aspect care s-a discutat îl reprezintă treburile în gospodărie. Și aici am dori să menționăm câteva lucruri:
- Nu suntem împotriva lucrurilor care trebuie realizate într-o gospodărie. De multe ori ne-am oferit voluntar să facem lucruri care erau necesare bunei desfășurări a traiului la Casa Ioana.
- Nu am fost niciodată de acord cu utilizarea excesivă a pedepselor de tipul “făcut curat toată casa sau bucătăria toată săptămâna”, în special dacă acestea erau folosite în mod coercitiv, abuziv.
- Unele sarcini primite ne depășeau condiția fizică și când nu reușeam să le îndeplinim, eram apostrofați și jigniți. Alteori dacă făceam ceva greșit, eram pedepsiți.
- Am realizat că de multe ori nu primeam minima instrucție despre cum să ne protejăm când lucram cu echipamente sau la lucrări periculoase.
Spre exemplu când noi, copiii, descărcam plase de fier pentru gardul din cadrul fundației, un copil a aruncat greșit plasa și l-a tăiat pe unul dintre copii la picior. Însă în loc ca acesta să fie trimis la spital sau pansat, remarca lui C.D. a fost “nu te mai plânge ca o fetiță”. - Am descărcat de multe ori tiruri cu diverse lucruri (alimente, mobilă, haine, materiale de construcții, etc.) “pentru fundație” care erau peste puterea noastră, noi după ce am plecat de acolo, nu ni s-a oferit nimic și pentru lucrările respective ne-am simțim folosiți.
Tirurile puteau fi descărcate contra cost și de către alte persoane adulte. Pentru noi munca fizică era dificilă și îndelungată. Noi am fi putut ajuta, însă nu considerăm că ar fi trebuit să fim noi resursa de lucru primară. - Am fost constrânși să contribuim fizic la renovarea clădirilor existente (vechi) și la construcția unei noi clădiri. De multe ori am lucrat cot la cot cu oameni angajați să facă lucrările respective. Sunt multe sarcini care ne-au făcut plăcere să le îndeplinim, însă pe termen lung, eforturile și timpul nostru investit a fost în detrimentul studiului/educației sau a jocului. Cconsiderăm că multe dintre aceste sarcini trebuiau făcute de profesioniști.
3. Utilizarea copiilor pentru sarcini în folosul unor angajați.
De multe ori, pe fondul menționării sintagmei ”suntem ca într-o familie”, mai mulți copii au fost folosiți pentru sarcini în folosul unor angajați ai fundației, cu precădere de către C.D. și A.D.. Deși nu era specificat, dacă nu doream să “contribuim” aveam de suferit, fie prin alte sarcini mai grele sau și simplul fapt că nu eram văzuți bine de către aceștia avea consecințe.
Au fost multiple ocazii în care am fost la activități și la alți angajați ai fundației în schimbul unei remunerații, dar trebuie să specificăm faptul că eram constrânși doar în cazurile în care C.D. ne trimitea.
Printre exemplele pe care le putem da sunt:
- În perioada în care A.D. a fost însărcinată cu primul copil, ea și C.D. s-au mutat la Casa Ioana pentru câteva luni. În acest timp, mai mulți dintre noi am dus mâncare în camera în care aceasta era, am fost de multe ori la dispoziția acesteia pentru diverse lucruri de care avea nevoie, eram obligați să reducem activitățile pe perioada când aceasta se odihnea să nu o deranjăm.
- În perioada în care C.D. a fost plecat în SUA, 2 dintre copii au stat la A.D. la apartament, dormind pe un pat improvizat pe parchet. Unul dintre aceștia a stat aproximativ 1 lună, celălalt aproape 2 luni. În perioada acesta, al doilea copil a fost la dispoziția A.D. pentru diverse activități de sprijin pentru A.D. Chiar dacă a existat o întrebare dacă doresc să facă acest lucru, au zis da pentru că știau clar că nu aveau de ales. Au existat mici recompensări cu înghețate și sucuri.
- Pe perioada în care C.D și A.D. și-au renovat apartamentul de la etajul 4 a unui bloc fără lift, au utilizat mai mulți băieți pentru a sprijini în diverse activități: cărat materiale de construcții, cărat moloz etc.
- Au fost multiple ocazii când duceam produse alimentare în cantități mari (saci cu cartofi, ceapă, cutii cu conserve, etc.) la casa lui C.D. și A.D..
- Alte sarcini care au fost transmise organelor de urmărire penală.
4. Utilizarea autorității pentru a restrânge libertăți religioase.
Fiecare dintre noi ne raportăm diferit la religie și în diferite perioade după plecarea de la Casa Ioana am făcut alegeri privind modul în care dorim să ne exercităm această libertate. Mulți dintre noi suntem parte din diferite biserici evanghelice.
Referitor la modul în care Casa Ioana a ales să ofere această libertate, putem spune clar că nu a existat o alegere. Majoritatea dintre noi veneam din familii care nu practicau o religie sau care se identificau ca fiind ortodocși. Odată ajunși la Casa Ioana, am fost introduși în cultul baptist și eram obligați să participăm la toate activitățile de acolo: mers de 2 ori duminica la biserică, mers duminica dimineață la școala duminicală, mers sâmbăta la corul de copii.
Pe lângă cele expuse mai sus, vă putem da câteva exemple de restrângeri ale libertății religioase:
- Cei care veneau la Casa Ioana, după o perioadă de acomodare, li se spunea clar că nu pot sta acolo dacă continuă să fie ortodocși (să-și facă cruce, să poarte cruce la gât sau cercei) și erau amenințați în mod direct și indirect cu mutatul la alt centru de plasament/trimis acasă.
- Dacă nu participam la activitățile de la biserică (s-a întâmplat de puține ori) ni se spunea că nu avem de ales, că dacă voiam să rămânem la Casa Ioana, ne conformăm.
- Ni se interzicea să avem prieteni “din lume”. Dacă totuși aveam prieteni/colegi de școală cu care ieșeam după școală, eram constant apostrofați de faptul că nu trebuie să devenim ca cei din “lume”. Ni se vorbea de multe ori despre noi (baptiștii, evanghelicii) și “lumea” ca un fel de dușmani și despre faptul că aceștia ne vor aduce “pierzarea”.
- Chiar și când aveam 16-17 ani, ni se impunea mersul la biserică și în cazul unui refuz de a participa într-o anumită zi, eram amenințați cu plecatul acasă: “Nu faceți voi ce vreți, nu aveți de ales. Nu vă convine, plecați acasă.”.
"Când am venit la Casa Ioana, practicam religia ortodoxă din familie: îmi făceam cruce la început și final de masă, purtam o cruce la gât și aveam o iconiță. După primele săptămâni de acomodare, am fost luată deoparte și mi s-a spus direct să nu mai fac lucrul acesta. Alteori, mi s-a spus și de față cu ceilalți copii că aici e centru baptist și nu au ce căuta cei din 'lume'. Iconița am continuat multă vreme să o ascund în manulele de la școală, de frică să nu fiu mutată la alt centru. Deși acum fac parte dintr-o biserică evanghelică, acest lucru se datorează alegerii mele personale, nu a constrângerii de a practica o anumită religie."
5. Abuzuri sexuale.
În decursul anilor, mai mulți dintre noi am observat anumite comportamente din partea lui C.D. pe care nu le consideram ca fiind adecvate pentru o persoană adultă și aflată în poziție de autoritate față de copii instituționalizați.
5.1. În ziua în care C.D. a plecat în SUA, a existat o certă între mai multe persoane din cadrul fundației, printre care și soția acestuia A.D., referitor la un presupus abuz sexual din partea lui C.D. față de o minoră instituționalizată. Deși acest fapt nu ne-a fost confirmat de nicio parte, vrem să relatăm ce am observat noi ca fiind un comportament total neadecvat pentru cineva în poziția acestuia de autoritate.
- În perioada anterioară acestui conflict mai sus menționat, C.D. avea un comportament de favorizare asupra fetei, uneori o vedeam venind cu acesta în mașina la ore târzii (12-01 noaptea);
- I-am văzut de mai multe ori împreună la ore târzii: aceasta ieșind din biroul acestuia la 2-3 dimineața;
- I-a spus de mai multe ori de față cu noi lucruri nepotrivite precum: “Ce sexy ești”;
- Au fost cazuri în care fata la care ne referim și încă o fată erau puse să-și dea chiloții jos pentru a "verifica dacă sunt curați", acest lucru se întâmpla în camera unde ele dormeau, în spatele ușilor închise;
- După cearta respectivă, A.D. a apostrofat-o de mai multe ori pe fată cu apelative de genul “Distrugătoare de familii”, “curvo”, “alt bărbat nu ți-ai găsit?”. Aceasta a fugit în cele din urmă de la Casa Ioana și nu a dorit să se mai întoarcă;
- Am aflat de faptul ca A.D. a vrut să divorțeze și comitetul bisericii baptiste ar fi știut de acest fapt și ar fi recomandat să nu facă acest lucru. Aceștia ar fi știut și despre fapta lui C.D., dar nu au informat autoritățile să investigheze presupusa faptă.
5.2. Din păcate, chiar dacă acest caz de mai sus a părut închis și nu au mai apărut alte detalii care să confirme sau infirme presupusul abuz sexual, comportamentul lui C.D. nu s-a oprit și a mai existat un caz cu multe similarități. Pentru al doilea caz avem confirmarea că minora aceasta a fost violată, abuzată sexual și pshic mai mulți ani la rând.
Mulți dintre care eram în perioada respectivă am observat un comportament inadecvat a lui C.D. față de fata respectivă, cu multe similarități cu cazul anterior:
- Prima dată când am observat acest tip de comportament a fost când eram în vacanță la mare și C.D. o privea insistent pe această fată care avea la vremea respectivă 13-14 ani;
- Fata era favorizată de C.D. prin diverse lucruri precum: ore mai târzii de a ajunge acasă - restul aveam ora 21-22, bani, diverse parfumuri, bijuterii cumpărate chiar de acesta, etc;
- Ore târzii în care fata era în biroul acestuia cu diferite pretexte;
- Am observat de mai multe ori când era adusă cu mașina la ore târzii și nici unul nu discuta despre unde au fost;
- Am văzut-o de mai multe ori pe fată ieșind la orele dimineții din camera unde acesta dormea la Casa Ioana, acoperită doar cu un cearceaf;
- C.D. când ieșea din camera minorei la ore târzii în noapte;
- Multe gesturi și priviri care nu erau adecvate din partea lui C.D. și care arătau de multe ori o dorință sexuală.
"Am fost ani la rând abuzată sexual de C.D.. Îl consider un pedofil care mi-a transformat copilăria și adolescența într-un calvar. Când a început acest coșmar încă coloram în cărți și mă jucam cu păpuși cu cealaltă fetiță de vârsta mea.
Mi-au fost răpite multe din momentele în care trebuia să fiu un copil și o adolescentă normală. Nu m-am simțit niciodată așa. Am aștepat ca cineva să facă ceva, dar nimănui nu i-a păsat, au fost mulți complici călăului meu.”
La momentul acelor fapte, nimeni nu a avut vreo dovadă pe care să o prezinte public și orice încercarea de discuta cu fata era văzută ca un eșec întrucât consideram că putem fi dați afară de la Casa Ioana dacă C.D. află de acest lucru.
În toamna lui 2006, L.P. a fost dată afară din funcția de angajat și i-a transmis acestuia că va spune poliției tot. În următoarele zile, tatăl lui C.D. a chemat unul dintre copiii sub un pretext fals la locul acestuia de lucru și l-a întrebat ce știe, dacă are dovezi sau dacă a văzut ceva legat de cazul expus mai sus. Copilul i-a spus că nu are dovezi, dar a văzut mai multe comportamente neadecvate ale lui C.D., dar după această întâmplare nimic nu s-a întâmplat. Ulterior copilul a revenit la Casa Ioana și C.D. l-a chemat în biroul acestuia și i-a zis că nu a făcut nimic fetei, că sunt doar niște informații false de la cineva care vrea să-i facă rău pentru că a fost concediată. C.D. s-a pus la un moment dat într-o poziție îngenuncheată (posibil doar să se fi aplecat foarte mult de pe scaun) să jure că nu a făcut lucrurile de care este acuzat. Printre rânduri a dat de înțeles că dacă i se întâmplă ceva, cei care erau la Casa Ioana urmau să se întoarcă la familii. După cum spuneam și mai sus, amenințarea cu trimisul acasă era o metodă eficientă să ne controleze și acest caz a fost închis la momentul respectiv.
După anunțul DIICOT privind reținerea lui C.D. mai mulți dintre noi am discutat despre implicarea în susținerea copiilor care au sesizat abuzurile la care au fost supuși, prin mărturiile noastre date autorităților. În acele zile, am primit confirmarea că faptele pe care noi considerăm doar ca fiind inadecvate pentru un om adult, au fost mult mai grave decât am văzut și am crezut noi.
În zilele anterioare plecării de la Casa Ioana a fetei abuzate sexual, mai mulți dintre noi am văzut un conflict fizic dintre aceasta și G.R., soacra lui C.D.. Persoana respectivă înlocuia un alt angajat și ascultând o convorbire telefonică a fetei, a intrat peste aceasta în cameră și a agresat-o fizic, luând-o de păr și izbind-o de mai multe ori de perete, a trântit-o jos și a izbind-o de calorifier. Ulterior am aflat că G.R. a auzit o parte din convorbirea telefonică în care fata îi reproșa lui C.D. faptul că a agresat-o sexual și că va spune altor persoane acest fapt. Ca urmare a acestei întâmplări, au fost chemați C.D. și A.D care au încercat să aplaneze conflictul. Noi credem că A.D. știa de aceste fapte, dar nu a făcut nimic ca să apere fata instituționalizată, dimpotrivă aceasta a bătut-o de mai multe în biroul lui C.D. și în pod, pe un posibil fond de gelozie.
Sunt multe despre care am dori să vorbim, dar sunt greu de descris și dorim să evităm să dăm detalii pe care le-am oferit anchetatorilor întrucât considerăm că aceștia trebuie să investigheze dacă acest comportament a fost repetat și cu alți copii.
6. Plecarea de la Casa Ioana
Noi nu considerăm că se poate face o paralelă între Casa Ioana și o familie.
Majoritatea dintre cei care am plecat de la Casa Ioana, am plecat fără a primi un sprijin, dar au fost și cazuri în care unele persoane (2-3) au fost susținute la facultate și apoi sprijinite să se căsătorească, dar acestea sunt excepțiile și majoritatea au fost fete.
Mulți dintre noi nu am fost ajutați cu nimic, nici măcar cu un bilet de tren la plecarea de la Casa Ioana, sau duși la gară cu bagajele. Am fost lăsați pe cont propriu deși uneori C.D. se lăuda sponsorilor și presei în legătură cu ajutorul pe care se presupunea că îl acorda celor care au plecat. Aceste gesturi nu au avut loc, iar afirmațiile lui erau false. Unul dintre copii a primit câteva conserve de fasole când a solicitat ajutorul în primul an de facultate.
Pe lângă toate acestea, nu ni s-a pus la dispoziție nici un suport juridic pentru a ni se facilita integrarea în societate. Nu am știut că aveam un statut social protejat de stat și care ne-ar fi oferit acces la cazare gratuită și o bursă socială la facultate. Unii nu am putut termina facultățile din cauza faptului că am fost nevoiți să lucrăm în același timp. Casa Ioana ne-a oferit cazare și mâncare cât am locuit acolo pentru că au existat sponsori care s-au îngrijit de acest lucru. Nu ne-a ajutat cu nimic după ce am plecat. Majoritatea dintre noi ne-am chinuit în primii ani după plecare de la Casa Ioana, în lipsa unui minim de ajutor.
O parte dintre noi am fost tratați urât în ultimii ani în care am stat acolo, cu întrebări frecvente precum “Când pleci de aici? Ți-ai găsit de lucru să pleci? Acuși faci 18 ani, de ce nu ți-ai găsit ceva de lucru?”.
7. Încheiere
Am observat o temă centrală a mesajelor care au fost trimise în vederea susținerii persoanelor inculpate: "Casa Ioana ca familie". Chiar dacă o parte dintre angajați au avut o influență pozitivă a cine suntem noi astăzi, trebuie să spunem clar că angajații Casei Ioana nu erau familia noastră, acești angajați erau plătiți să aibă grija de noi și să ne protejeze. Mai mult decât atât, erau responsabili de educația și progresul nostru.
De prea multe ori am fost tratați umilitor și degradant. Am primit un tratament pe care angajații nu l-ar fi aplicat niciodată propriilor copii. De aceea, orice paralelă cu o familie dezvoltată sănătos și armonios nu poate fi validă.
Și pentru asta vă mai oferim câteva exemple:
- Într-o familie sănătoasă părinții nu amenință copiii cu gonirea/alungarea, cu trimisul "altundeva/de acasă" ca metodă de coerciție și control al acestora;
- Într-o familie sănătoasă membrii acesteia doresc binele celorlalți. Pentru noi, pedepsele erau, de cele mai multe ori, date pentru a deveni supuși și nu pentru a corecta un anumit comportament. Intensitatea și frecvența lor nu aveau intenția de a ne ajuta să ne dezvoltăm, ci să ne supunem. De multe ori am fost vizați de pedepse mai grele pentru simplul fapt că nu eram de acord/aliniați cu anumite persoane angajate.
- Într-o familie sănătoasă, treburile casnice fac parte din procesul de educare a copiilor, dar acest lucru nu s-a întâmplat în cazul nostru. Au fost prea multe cazuri în care făceam anumite treburi casnice complexe/grele ca pedepse și/sau în detrimentul bunăstării noastre emoționale sau fizice, fiind apostrofați cu termeni cu efect denigrator (ex: "ce fetiță ești de nu poți ridica sacul de ciment?", "te plângi ca un copil mic", "ce bărbat ești tu?") atunci când nu puteam îndeplini anumite sarcini, care erau peste puterile noastre și la care copiii nu ar trebui supuși. Frecvența acestor lucruri au generat traume multora dintre noi și uneori crea o competiție alimentată de angajați. Copiii nu ar trebui să fie încurajați să intre în competiții pentru a îndeplini pedepse.
- Într-o familie sănătoasă părinții se interesează de bunăstarea emoțională a copiilor și, participă activ la rezolvarea problemelor lor. Aplicarea pedepselor într-un mod care nu este formativ, lăsarea unor elemente și noțiuni privind educația sexuală și morală strict în sarcina persoanelor din afara fundației, ne indică că noi nu am fost sprijiniți în dezvoltarea noastră emoțională ca adulți.
Oamenii care au lucrat la Casa Ioana erau angajați să aibă grija de noi, au făcut cursuri pentru a ști cum să se comporte cu copiii cu traume. Mai ales, toți făceau parte din bisericile evanghelice care promovează printre alte și bunătatea, afecțiunea și îngrijirea de cei nevoiași. De multe ori, după cum găsiți și în mesajul nostru, aceștia uitau de aceste lucruri și preferau să aleagă calea simplă: să abuzeze fizic sau psihic în loc să educe.
Ca adulți înțelegem complexitatea creșterii copiilor și înțelegem că sunt momente delicate care nu scot ce este mai bun din noi, dar când vorbim despre repetarea acelorași tratamente aplicate copiilor se face ani la rând și generațiilor la rând, nu avem cum să fim de acord. Dacă aceștia nu puteau face față provocărilor de a lucra cu copiii instituționalizați, ar fi trebuit să-și dea demisia din acest loc de muncă plătit sau se pregătească mai bine.
Sunt multe lucruri pe care le-am putea povesti despre ce a însemnat experiența noastră la Casa Ioana. Cum am scris și mai sus, au fost multe momente frumoase, multe persoane care ne-au ajutat și care ne-au format în bine, dar mesajul acesta nu a fost despre asta. Am dorit să arătăm, chiar și parțial, cum arată fața neagră a ce a însemnat copilăria la Casa Ioana pentru că pentru mulți dintre noi a fost un adevărat calvar care ne-a afectat viața de adulți.
Copii care au făcut plângerea împotriva lui C.D. și restul angajaților nu merită să fie ostracizați, ci merită sprijiniți și apreciați pentru puterea lor de a spune adevărul.
Noi considerăm că C.D, A.D., I.P., D.H. și o parte dintre angajați nu ar trebui să mai lucreze vreodată în sectorul social. Modul în care aceștia s-au comportat cu copii de-a lungul timpului, nu reflectă nicio dezvoltare a abilităților de lucru cu copii, cu atât mai puțin cei instituționalizați care veneau cu un bagaj de traume de acasă pentru a primi ajutor. Unii dintre angajați profitau de starea noastră emoțională ca să beneficieze de "atenția lui C.D. și A.D." prin transmiterea de conversații private și alte detalii de natură care să ne afecteze dacă le aflau cei doi.
De asemenea, ne-am fi dorit să vedem o minimă remușcare din partea acestora, să înțeleagă că traumele create de ei sunt greu de vindecat. Din păcate, tot ce am văzut este o negare a faptelor, ascunsă în spatele unei campanii de a susține adevărul. Dacă ați fi dorit adevărul, ați fi vorbit și despre lucrurile pe care le-am descris mai sus și nu ați fi șters comentariile publice de pe Facebook care descriau experiența noastră.
Sperăm ca mesajul nostru să ofere o minimă alinare și persoanelor care nu s-au implicat în acest demers, din diverse motive. Curajul de a spune adevărul ne face mai puternici și ne eliberează. Ne-am dori să împărtășim această alinare și eliberare și cu cei care nu s-au implicat încă.
Luptăm pentru tot adevărul! Susținem copiii de la Fundația Casa Ioana! Susținem adevărul complet!
Un material realizat de persoane care au crescut la Casa Ioana între 1994 și 2024 | Contact: hello@casaioana.foundation
Vizite: 11500